Bursită sau tendon rupt: cum se deosebesc două dureri de umăr care seamănă aproape perfect

Durere când ridici brațul, durere noaptea când te întorci pe umărul afectat, greutăți la îmbrăcat sau la pieptănat. Descrierea se potrivește la fel de bine unei bursite și unei rupturi de tendon supraspinos, două probleme care încep la fel, dar se tratează diferit. Confuzia dintre ele este una dintre cele mai frecvente capcane ale durerii de umăr.

Două probleme în același spațiu îngust

Ambele se petrec în același loc: spațiul de sub acromion, osul din partea de sus a umărului. Pe acolo trec tendoanele coafei rotatorilor, iar peste ele stă bursa subacromială, un săculeț cu puțin lichid care le ajută să alunece fără frecare. Când bursa se inflamează, produce mai mult lichid, se umflă și irită tendoanele de dedesubt. Când tendonul supraspinos se rupe, mușchiul care pornește ridicarea brațului pierde din forță. Pentru că spațiul este comun, cele două se și asociază des: o ruptură poate întreține inflamația bursei, iar un conflict mecanic de durată poate uza tendonul.

Simptome aproape identice

Bursita dă durere la ridicarea brațului, mai ales deasupra capului, sensibilitate locală, durere nocturnă și senzația de umăr rigid. Dacă pui alături simptome tendon supraspinos rupt, diferențele sunt greu de prins: durere pe partea laterală a brațului, agravată noaptea și la mișcările deasupra capului, plus slăbiciune la ridicare. În ambele cazuri, gesturi banale, precum dusul mâinii la spate, îmbrăcatul sau condusul, devin un efort.

Cuvântul-cheie este slăbiciunea. În bursită, brațul pare slab pentru că doare, iar mușchiul se „frânează” singur. Într-o ruptură, brațul este slab pentru că tendonul nu mai transmite forța. Din afară, cele două situații arată la fel.

Testul care face diferența

Pentru a le deosebi, medicul combină examenul clinic cu imagistica. Testele de conflict subacromial, precum Neer și Hawkins-Kennedy, arată că problema se află în spațiul de sub acromion, iar testul Jobe evaluează forța supraspinosului. Ecografia arată lichidul din bursă și permite examinarea tendonului în mișcare. RMN-ul confirmă dacă tendonul este rupt, cât de mare este ruptura și dacă tendonul s-a retras. Radiografia nu vede nici bursa, nici tendonul, dar poate arăta calcificări sau pinteni osoși.

Un instrument util este injecția cu anestezic local în spațiul subacromial. Dacă, la scurt timp după injecție, durerea dispare și forța revine, slăbiciunea era dată de durere. Dacă durerea cedează, dar brațul rămâne slab, suspiciunea de ruptură crește. Literatura medicală descrie testul tocmai ca pe o metodă de a separa slăbiciunea reală, produsă de o ruptură completă, de cea cauzată de inflamație și de conflictul subacromial.

De ce contează diagnosticul pentru tratament

Un tratament bursita umar bine condus începe aproape întotdeauna fără operație: repaus relativ, aplicații reci, antiinflamatoare la recomandarea medicului și kinetoterapie pentru refacerea mobilității și a echilibrului muscular. Când durerea persistă, o infiltrație cu corticosteroid poate ajuta, dar efectul ei este temporar și nu se repetă des. Decompresia artroscopică se ia în calcul doar dacă simptomele nu cedează după o recuperare bine condusă sau dacă există leziuni asociate.

Pentru o ruptură completă de supraspinos, socoteala este alta. Tendonul nu se reatașează singur de os, iar luni întregi de tratament „pentru bursită” pot însemna luni în care tendonul se retrage. Infiltrațiile repetate pot masca durerea fără să rezolve cauza. De aceea, o durere de umăr care nu răspunde la tratament în ritmul așteptat sau care este însoțită de slăbiciune merită reevaluată.

Sub îndrumarea Dr. Ion-Andrei Popescu, medicii Institutului Umărului pornesc de la o idee simplă: inflamația este, de cele mai multe ori, un efect, nu o cauză. O bursă iritată de un spațiu subacromial îngustat sau de un tendon rupt nu se liniștește definitiv doar cu antiinflamatoare. De aceea, tratamentul țintește și cauza mecanică, atunci când ea există, iar recuperarea se face sub supraveghere, până când umărul își recapătă atât mobilitatea, cât și forța.

Bursita și ruptura de tendon încep cu aceeași plângere, dar nu se termină la fel. Diferența dintre ele nu se ghicește după intensitatea durerii, ci se stabilește la consult.