Opreste scroll-ul: vrei must dulce, limpede si care nu fermenteaza pe masa? Zdrobeste strugurii reci, preseaza bland, limpezeste la rece 12–24 ore, apoi conserva la frig sub 4 C sau pasteurizeaza scurt la 72 C pentru 15 secunde (HTST) ori 75–78 C timp de 20–30 minute in borcane inchise. Daca preferi varianta fara tratament termic, stabilizeaza cu sulfiti in plaja 30–50 mg/L SO2 liber si pastreaza sub 2–4 C; sunt pasii esentiali pe care cramele ii aplica si acasa, adaptati in siguranta.
De ce mustul reusit incepe din vie
Mustul este in esenta sucul de struguri proaspat, neracordat la fermentatie sau oprit de la fermentare. Totul incepe din vie, pentru ca echilibrul de zaharuri, aciditate si arome este deja decis in mare parte inainte de a intra in pivnita. Strugurii destinati mustului pentru consum direct nu trebuie sa atinga neaparat aceeasi maturitate ca cei pentru vin sec; de multe ori o recoltare usor mai timpurie (Brix 16–20 in loc de 20–24) ofera un must mai proaspat, cu aciditate placuta si dulcea fata grea. Un must cu 16–18 Brix va avea aproximativ 160–180 g zahar/L (1 Brix ≈ 10 g/L), suficient pentru gust dulce fara a deveni siropos. Pe langa zahar, pH-ul conteaza: un interval pH 3.0–3.4 protejeaza aroma si reduce riscul microbian. Aciditatea titrabila (TA) dorita pentru un must echilibrat se situeaza de regula intre 5 si 8 g/L exprimata ca acid tartric.
Calitatea boabelor influenteaza de asemenea randamentul si culoarea. Strugurii spargati sau mucegaiti cresc incarcatura microbiana si pot produce gusturi de otet ori mucegai. Separarea ciorchinilor verzi, a boabelor stafidite sau a celor afectate de Botrytis este o investitie de timp care plateste calitate. Temperatura strugurilor la procesare este un factor major: procesarea la 8–12 C reduce extractia de compusi oxidabili si activitatea enzimelor oxidazice. In practica gospodareasca, racirea strugurilor peste noapte in spatii aerisite sau la frigider (cand e posibil) ajuta vizibil limpezirea ulterioara.
Pe plan statistic, conform OIV (International Organisation of Vine and Wine), raportarea globala arata ca 2023 a adus una dintre cele mai scazute productii mondiale de vin din ultimele decenii, in jur de 244 milioane hectolitri (mhl), iar strugurii pentru vin au fost afectati de seceta si grindina in mai multe tari din UE. La momentul anului 2025, cele mai recente cifre oficiale complete publicate de OIV pentru recoltele mondiale raman cele pe 2023–2024; acestea confirma variabilitatea accentuata a recoltelor si nevoia de a planifica procesarea strugurilor la temperaturi mai scazute in valuri de caldura. Romania se mentine intre primele 15 tari viticole ca suprafata, iar datele Eurostat si INS din ultimii ani indica productii de struguri (masa + vin) de ordinul sutelor de mii de tone anual, suficient pentru a sustine o traditie puternica a mustului la nivel de gospodarie.
Recoltarea si parametrii de maturare: momentul potrivit
Alegerea momentului de recoltare stabileste profilul gustativ al mustului. Daca se recolteaza prea devreme, mustul poate parea diluat, acid si vegetal; prea tarziu, si zaharul ridicat predispune la caramelizare subtila la pasteurizare si la o dulceata obositoare. Criteriul simplu acasa este gustul: bobul trebuie sa fie dulce, pulpa sa se desprinda usor de samburi, iar samburii sa fie maro deschis, nu verzi. Pentru un control mai riguros, un refractometru portabil de 0–32 Brix (cost 80–150 lei) ofera o estimare rapida a zaharului. Daca cifra este 16–20 Brix, esti in zona buna pentru must familial. Daca este sub 14 Brix, mai asteapta cateva zile de soare; peste 20 Brix, poti dilua usor cu 5–10% apa doar daca gustul cere, insa de obicei e preferabil sa amesteci loturi de struguri cu niveluri diferite de maturitate.
Un pH-metru simplu (200–300 lei) ofera o masurare a aciditatii active. Pentru must, un pH 3.0–3.4 este ideal pentru prospetime si siguranta. Daca pH-ul urca spre 3.6–3.7, acidul tartric alimentar (2–4 g/L adaugat treptat, cu amestecare si testare) poate readuce echilibrul. TA se poate estima in truse titrimetrice, dar pentru uz casnic pH-ul si gustul sunt adesea suficiente. In ceea ce priveste randamentul, te poti astepta la 60–75 L de must din 100 kg de struguri, in functie de soi, de gradul de zdrobire si de eficienta presarii, conform practicilor descrise in ghidurile tehnice OIV si in manualele oenologice europene.
Semne practice ca strugurii sunt gata:
- Gust predominant dulce, fara asprime vegetala intensa in pielita.
- Samburi in mare parte maro, nu verzi; miezul se desprinde relativ usor.
- Greutatea ciorchinelui creste, boabele sunt usor elastice, nu apoase.
- Aroma specifica soiului este evidenta la miros (de ex. muscat pentru Tamiioasa/Muscat).
- Brix 16–20 masurat cu refractometrul, pH in jur de 3.0–3.4 la mostre combinate.
In 2025, recomandarile de recoltare raman aliniate cu practicile OIV privind maturitatea tehnologica: balanta zahar-acid este esentiala nu doar pentru vin, ci si pentru sucurile si musturile conservate. Pentru gospodariile din Romania, un orizont de recoltare septembrie–octombrie ramane predominant, cu variatii regionale. In anii mai calzi, recoltarea se muta mai devreme cu 7–14 zile fata de mediile istorice, fenomen observat pe scara europeana in rapoartele publicate de OIV si Eurostat in ultimul deceniu.
Igiena, echipamente si siguranta: baza unui must stabil
Igiena este diferenta intre un must care ramane proaspat si unul care capata gusturi straine sau fermenteaza necontrolat. Inainte de a atinge strugurii, spala-te pe maini si foloseste manusi curate. Spala si dezinfecteaza toate suprafetele care vor atinge mustul: zdrobitor, prese, cuve, strecuratoare, cani de transfer, furtune, recipiente de colectare. O solutie eficienta si accesibila este metabisulfitul de potasiu (K2S2O5) ca dezinfectant: 10 g dizolvate in 1 L apa, stropire, contact 2–5 minute, apoi clatire cu apa curata si scurgere. Alternativ, solutiile alcaline pe baza de carbonat de sodiu si apoi clatire abundenta. Otetul nu este recomandat deoarece poate lasa miros si adauga acid acetic.
Temperatura mediului de lucru ar trebui sa fie sub 20 C daca se poate. Mustul este mediu bogat pentru drojdii si bacterii lactice; limitarea caldurii intarzie multiplicarea lor. Daca folosesti vase din plastic alimentar, asigura-te ca sunt grad alimentar si fara mirosuri anterioare. Sticla si inoxul sunt ideale pentru contact cu mustul. Echipamentul esential include: zdrobitor manual sau electric (cu reglaj fin), desciorchinator (adesea integrat), presa cu cos sau presa cu membrana pentru volum mai mare, strecuratoare, panza de tifon alimentar, cana gradata, refractometru, termometru si eventual pH-metru.
Checklist de igiena si echipamente:
- Spalare si dezinfectare a tuturor vaselor inainte de lucru; uscare la aer.
- Verificarea mirosurilor reziduale; niciun recipient nu trebuie sa miroasa a detergent.
- Termometru functional; tineti mustul sub 15 C pe cat posibil in timpul operatiilor.
- Panza de filtrare curata, clatita in apa fierbinte si stoarsa inainte de folosire.
- Recipiente de stocare din sticla sau inox, cu capace sau dopuri curate si etanse.
Din perspectiva sigurantei alimentare, EFSA (European Food Safety Authority) mentine doza zilnica acceptabila (ADI) pentru dioxidul de sulf si sulfiti la 0.7 mg/kg corp/zi exprimat ca SO2. In practica pentru must, daca alegi sa folosesti sulfiti pentru protectie antioxidanta si antimicrobiana, tinteste un SO2 liber 30–50 mg/L si total sub 100–150 mg/L; peste 10 mg/L trebuie declarat ca alergen conform Regulamentului (UE) 1169/2011. Pentru copiii sensibili la sulfiti sau pentru cei cu astm, prefera varianta fara adaos si foloseste pasteurizarea si frigul ca bariere tehnologice.
Zdrobirea si desciorchinarea: extractie curata, fara amar
Zdrobirea trebuie sa sparga boabele delicat, fara a marunti samburii sau a sfaramita excesiv pielitele. Samburii contin uleiuri si taninuri amare; craparea lor aduce gust astringent in must. Reglajul rolelor la zdrobitor este crucial: distantarea trebuie sa fie suficienta incat sa sparga doar boabele. Desciorchinarea separa rahisul (scheletul ciorchinului), care contine taninuri verzi si compusi erbacei. Pentru musturi destinate consumului direct, desciorchinarea este aproape obligatorie pentru un profil gustativ prietenos, mai ales la soiurile cu ciorchine bogat in compusi vegetali.
Lucreaza rapid si la rece. Daca ai multe struguri, proceseaza in transe si pastreaza restul racit. Evita pomparea excesiva si frecarea prelungita a mustuielii; contactul lung cu pielitele si semintele creste extractia nedorita si rugozitatea gustului. Pentru a proteja la oxidare, multi gospodari dizolva 5–10 g metabisulfit de potasiu in 10 L de must imediat dupa zdrobire (aprox. 50–100 mg/L SO2 total), apoi amesteca. Daca vrei must complet fara sulfiti, compenseaza prin racire la 0–4 C si limitarea contactului cu aerul (folie alimentara la suprafata, capace etanse).
Din 100 kg de struguri, te astepti la 70–80 kg mustuiala. Dupa scurgerea gravitationala (must ravac), poti obtine 30–40 L, iar prin presare inca 30–35 L, in functie de presa si soi. Randamentul total 60–75 L/100 kg este realist acasa. Soiurile cu pielita groasa (Cabernet, Feteasca Neagra) necesita presiuni ceva mai mari decat cele cu pielita subtire (Muscat, Tamiioasa, Victoria). La presa cu cos, nu trece de 1–1.5 bar echivalent (strangeri graduale), iar la presa cu membrana foloseste programe blande. Exprimarea treptata, cu pauze scurte de relaxare, imbunatateste scurgerea si reduce turbiditatea mustului.
Presarea si randamentul: blandete si control
Presarea este locul unde se castiga sau se pierde finetea mustului. Scopul este sa extragi sucul fara compusi amarui si fara particule in exces. Dupa zdrobire si desciorchinare, lasa mustuiala sa se scurga gravitational 20–40 de minute intr-un vas curat, ideal la 8–12 C. Mustul ravac rezultat este cel mai limpede si mai fin in gust. Apoi transfera partea solida in presa. Daca folosesti presa cu cos, strange incet in etape: 3–4 strangeri progressive, cu rotire/rasfirare a tescovinei intre etape. O presiune echivalenta de pana la 1–1.5 bar este adesea suficienta pentru uz casnic. La prese moderne cu membrana, programe de 0.2–0.8 bar in impulsuri de 30–60 secunde, cu degajari intermediare, sunt delicate si eficiente.
Randamentul depinde de soi si maturitate. Boabele mai coapte si cu pielite subtiri dau randamente mai mari. O filtrare grosiera a mustului prin sita si panza inainte de colectare reduce incarcatura de particule si usureaza limpezirea. Evita storsul pana la uscare perfecta a tescovinei; ultimele fractii sunt, de regula, mai amare si pot aduce duritate. Combinarea mustului ravac cu primele fractii de presa ofera un profil echilibrat, iar ultimele 10–15% fractii pot fi pastrate separat pentru utilizari culinare sau pentru cupaj doar daca gustul o cere.
Statistic, in practica traditionala europeana, raportata si in compendiile OIV, fractia ravac reprezinta aproximativ 50–60% din volumul total de must obtinut cu un continut mai redus de polifenoli si turbiditate mai mica. In anii calzi, pielitele devin mai subtiri, iar randamentele tind sa creasca usor; in anii reci sau ploiosi, randamentele scad si turbiditatea urca, necesitand o clarifiere mai atenta. Pentru o gospodarie obisnuita, din 200 kg de struguri se pot obtine 120–150 L must, cantitate suficienta pentru o familie extinsa si pentru cadouri in toamna.
Limpezirea (dezmirierea), corectii si protectie antioxidanta
Dupa colectare, mustul contine particule fine (muste), fragmente de pielita, praf epicuticular si levuri salbatice. Limpezirea la rece (dezmirierea) este cea mai prietenoasa metoda: raceste mustul la 0–4 C si lasa-l 12–24 ore intr-un vas acoperit. Particulele se vor depune, iar tu vei sifona partea limpede de deasupra, evitand depunerile. O turbiditate tinta pentru conservare termica este sub 150–200 NTU; acasa nu masori NTU, dar regula practica este ca textul tiparit se poate citi clar printr-un pahar de must in strat de 3–4 cm.
Oxidarea este inamicul aromei si al culorii. Pentru protectie, minimizeaza contactul cu aerul (umple recipientele aproape complet), mentine mustul rece si, optional, adauga o doza calculata de sulfiti. O strategie echilibrata: 50–80 mg/L SO2 total imediat dupa zdrobire, apoi verificare a gustului si mirosului; daca pastrezi la frig, tinteste un SO2 liber 30–50 mg/L. Pentru cei ce evita aditivii, se poate folosi vitamina C (acid ascorbic) 50–100 mg/L ca antioxidant, dar retine ca in absenta SO2 poate accelera oxidarea in prezenta metalelor, de aceea combinatia ascorbic + o doza mica de SO2 este standard in industria sucurilor. Orice corectie de aciditate se face acum: adaugarea de 1 g/L acid tartric scade pH-ul aproximativ cu 0.05–0.1 unitati in functie de tamponare.
Actiuni recomandate in etapa de limpezire:
- Racire rapida a mustului la 0–4 C pentru 12–24 ore, vas acoperit.
- Sifonare de pe deasupra depunerilor, fara a tulbura sedimentul.
- Corectie de aciditate daca pH > 3.5 (adaugari treptate, amestec, retestare).
- Protectie antioxidanta: SO2 tintit 30–50 mg/L liber sau ascorbic 50–100 mg/L.
- Minimizarea contactului cu aerul: recipiente pline, dopuri/ capace etanse.
La nivel de date actuale, EFSA mentine evaluarea de risc pentru sulfiti neschimbata in 2024–2025, cu atentionare pentru consumatorii sensibili. In Romania, ANSVSA si MADR preiau si armonizeaza normele UE privind etichetarea alergenilor; orice produs cu SO2 total peste 10 mg/L necesita mentionare la comercializare. Chiar daca mustul de casa nu se vinde, este bine sa tii cont de aceste praguri pentru invitati si familie.
Stabilizare: frig, pasteurizare, sulfiti si alternative
Alegerea metodei de stabilizare depinde de preferinte (fara aditivi vs. minim aditivi), de echipamente si de durata dorita de pastrare. Cele trei mari cai sunt frigul, tratamentul termic si conservarea chimica moderata. Frigul este bariera naturala: pastrarea sub 4 C incetineste radical levurile si bacteriile. In frigider, mustul rezista 5–7 zile; la 0–2 C, intr-un frigider dedicat sau o lada frigorifica, poate tine 2–3 saptamani daca a fost limpezit si manipulat curat. Pentru perioade de luni, tratamentul termic este cea mai sigura metoda acasa.
Pasteurizarea HTST pentru sucuri este 71.7–72 C timp de 15–20 secunde, eficienta impotriva patogenilor si a majoritatii drojdiilor. La nivel casnic, fara schimbatoare de caldura in placi, este mai practic un tratament de 75–78 C pentru 20–30 minute in bain-marie, sticle/borcane cu capace noi, incalzire lenta si racire controlata. Nu fierbe mustul (100 C) pentru ca vei pierde prospetime si pot aparea note fierte. Umple recipientele pana aproape pline, lasa 1–2 cm spatiu de expansiune, sterge gura borcanului, inchide ermetic si intoarce 1–2 minute pentru sterilizarea capacelelor, apoi lasa sa se raceasca sub paturi pentru formarea vidului. Coreleaza temperatura cu volumul: sticle de 0.75 L ajung mai rapid la 75–78 C decat borcanele de 3 L; foloseste un termometru introdus intr-o sticla martor cu apa pentru a calibra timpul.
Optiuni de stabilizare si cand sa le alegi:
- Frig sub 4 C: pentru consum in 3–14 zile, gust maxim de proaspat.
- Pasteurizare 72 C/15 s (HTST): ideal cu echipament dedicat, claritate si siguranta.
- Pasteurizare 75–78 C/20–30 min: varianta casnica in bain-marie, fara fierbere.
- Sulfiti 30–50 mg/L liber + 0–4 C: pentru pastrare cateva saptamani fara tratament termic.
- Sorbat de potasiu 150–200 mg/L numai impreuna cu SO2: inhiba refermentatia, dar poate da gust daca se abuzeaza.
Pentru alternative, unele crame folosesc filtrare sterila (0.45 µm) sau UV pentru sucuri; acasa, filtrarea fina prin cartuse este posibila, dar costisitoare. Datele industriei sucurilor arata ca o reducere de 5 log a populatiilor de drojdii se obtine robust prin pasteurizare la parametrii de mai sus. In 2025, recomandarile internationale (OIV, ghiduri tehnologice pentru sucuri) continua sa privilegieze pasteurizarea ca solutie robusta pentru stabilitate la raft fara conservanti, cu pierderi minime de vitamina C comparativ cu fierberea.
Depozitare, ambalare si termen de valabilitate
Ambalajul influenteaza major durata de viata a mustului. Sticla bruna reduce fotodegradarea si e inerta chimic. Capacele tip twist-off noi, capsulele crown pe sticle de bere sau dopuri cu filet pe sticle groase rezista bine la tratamente termice. Evita canistrele de plastic care nu sunt grad alimentar sau care au absorbit arome. Eticheteaza fiecare recipient cu data, metoda de stabilizare si eventual parametrii (Brix, pH). Depoziteaza la loc racoros si intunecat; temperatura sub 15 C dublaza de regula durata de conservare fata de 22–25 C.
Termene orientative, pentru must limpezit corect si igienizat: la frig sub 4 C, 1–2 saptamani; pasteurizat 75–78 C/20–30 min, 6–12 luni la 10–15 C; HTST 72 C/15 s si imbuteliere aseptica, 6–12 luni; cu sulfiti fara termic, 2–6 saptamani la 0–4 C. Dupa deschidere, mustul pasteurizat tinut la frig se consuma ideal in 3–5 zile. Verifica la fiecare deschidere: sifonare, miros tulbure, efervescenta sau capac bombat sunt semne de activitate microbiana.
Reguli de depozitare pentru rezultate consecvente:
- Pastreaza la 10–15 C si intuneric; evita ciclurile termice zi/noapte.
- Foloseste sticla bruna si umple bine pentru a minimiza oxigenul rezidual.
- Rotatie FIFO: consumati mai intai loturile cele mai vechi.
- Nu depozita langa substante cu miros puternic (solventi, vopsele).
- Inspecteaza lunar capacele si nivelul, cautand scurgeri sau tulburari.
Din perspectiva datelor sectoriale, Eurostat raporteaza anual productia si comertul cu struguri de masa si pentru vin in UE. In anii cu productii mai mici, preturile strugurilor cresc, iar interesul pentru conservarea prin pasteurizare in gospodarii creste coroborat. Chiar daca nu exista statistici oficiale dedicate mustului de casa, consumul de suc de struguri la nivel european ramane stabil, cu variatii de sezon. Pentru operarea in siguranta, consulta ghidurile OIV privind igiena si tratamentele termice pentru sucuri de struguri, valabile si in 2025 ca referinta tehnica internationala.
Probleme frecvente si cum le gestionezi
Chiar si cu atentie, pot aparea situatii neasteptate. Daca mustul incepe sa fermenteze (miros de drojdie, efervescenta, capac bombat), ai doua optiuni: consum rapid la rece sau repasteurizare. Daca alegi repasteurizarea, desfa capacul, adu mustul in bain-marie la 75–78 C, mentine 20–30 minute si re-imbutelieaza in recipiente curate, capace noi. Gustul poate deveni usor mai copt, dar siguranta creste. Daca observi brunificare rapida, este semn de oxidare: data viitoare foloseste protectie antioxidanta mai ferma (rece + umplere completa + o doza mica de SO2 sau ascorbic la imbuteliere). Turbiditatea persistenta indica fie limpezire insuficienta, fie extractie prea mare in presare; o decantare extra 12 ore la 0–4 C si re-sifonare ajuta.
Daca apar note de mucegai, verifica sursa: boabe compromise inca din vie, panza de filtrare cu miros, recipiente contaminate. Din pacate, mirosul de mucegai este greu de remediat si lotul poate necesita eliminare. Notele de otet apar cand bacteriile acetice au avut oxigen; solutia este sa reduci spatiul de cap la sticle si sa pasteurizezi mai riguros. Pentru dulceata insuficienta, poti adauga zahar la rece (10–20 g/L) sau miere, apoi pasteurizezi; noteaza ca adaosul de zahar creste riscul de refermentatie daca nu stabilizezi termic sau chimic.
Sfaturi de depanare rapide:
- Fermentatie incipienta: consuma rece in 48 h sau repasteurizeaza 75–78 C/20–30 min.
- Culoare bruna: imbunatateste protectia antioxidanta; minimizeaza aerul la imbuteliere.
- Turbiditate: prelungeste limpezirea la rece si sifoneaza mai atent.
- Miros de mucegai: verifica materia prima si igiena; de regula nu se salveaza.
- Gust amar: reduceti presiunea la presare; separati ultimele fractii.
Pe planul cifrelor, un pH sub 3.4 si o turbiditate redusa coreleaza puternic cu stabilitatea la depozitare, conform literaturii tehnologice utilizate de industrie. OIV si standardele internationale pentru sucurile de struguri recomanda pasteurizari care sa asigure o inactivare de minim 5 log a drojdiilor comune, ceea ce tratamentele 72 C/15 s si 75–78 C/20–30 min ating in mod uzual, cu pierderi semnificativ mai mici de compusi volatili decat la fierbere. Asadar, ajustand acesti parametri, sansele de reusita cresc exponential.
Plan de lucru de la A la Z pentru o zi de must
O zi bine planificata face diferenta dintre stres si bucurie. Incepe prin a raci strugurii peste noapte daca vremea este calda. Dimineata, organizeaza fluxul: zona de zdrobire, zona de scurgere, presa, zona de limpezire la rece si, separat, zona de imbuteliere si pasteurizare. Pregateste recipientele, capacele, panzele, termometrele si refractometrul. Asigura o sursa de apa calda pentru curatare si o zona curata pentru scurgerea vaselor. Stabileste din timp daca mergi pe varianta frig + consum rapid sau pe pasteurizare.
Pentru un volum de 50 L must final, porneste de la aproximativ 80–90 kg struguri. Dupa zdrobire/desciorchinare, colecteaza mustul ravac, apoi preseaza in etape blande. Strecoara in vas mare si raceste-l la 0–4 C pentru 12–24 ore. Intre timp, pregateste sticlele si bain-marie-ul, umple o sticla martor cu apa si monteaza termometrul pentru a masura timpul efectiv la tinta de 75–78 C. A doua zi, sifoneaza mustul limpede, ajusteaza aciditatea daca e cazul si treci la imbuteliere. Umple sticlele aproape pline, inchide si pasteurizeaza.
Pasi cronologici propusi pentru o zi de must reusita:
- Dimineata: igienizare completa a echipamentelor, organizare flux.
- Ora 9–11: zdrobire + desciorchinare, colectare ravac, presare blanda.
- Ora 11–12: strecurare grosiera, racire rapida a mustului in vas mare.
- Ora 12–a doua zi: limpezire la 0–4 C, vas acoperit, fara deranjare.
- A doua zi: sifonare, corectii fine, imbuteliere si pasteurizare controlata.
Pe partea de cifre utile: pentru 20 sticle de 0.75 L (15 L total), vei avea nevoie de aproximativ 25 kg struguri (la un randament de 60 L/100 kg) si 20 capace noi. Bain-marie pentru 12–18 sticle necesita o oala de 25–35 L si o gratarita. Timpii de incalzire pana la atingerea a 75–78 C variaza de la 15 la 40 minute in functie de cantitate si sursa de caldura; mentinerea la tinta 20–30 minute este esentiala pentru siguranta microbiologica. Repeta pe loturi succesive, mentinand mustul rest ramas la rece pentru a preveni fermentatia intre transe. In 2025, chiar si la scara casnica, aceste bune practici reflecta liniile directoare folosite pe scara larga in industrie si recomandate de organisme precum OIV si EFSA pentru produse sigure si stabile.
