Parodontoza reprezintă o afecțiune cronică cu impact major asupra sănătății orale și generale, cu un prognostic nefavorabil, în general din cauza ignorării pe termen lung a simptomelor asociate și implicit a controalelor stomatologice. Evoluția sa insidioasă și simptomele inițiale ușor de neglijat fac din parodontoză o patologie dificil de controlat, fără intervenții adecvate și precoce.
Simptome și manifestări clinice
Simptomatologia parodontozei variază în funcție de stadiul evolutiv al bolii. În stadiile incipiente, pacienții pot experimenta o inflamație a gingiei, însoțită de sângerări la periaj sau masticație și retracție gingivală. Pe măsură ce boala progresează, distrucția țesuturilor de susținere devine evidentă, manifestată prin mobilitate dentară, halitoză persistentă și formarea pungilor parodontale. În stadii avansate, pacienții pot pierde dinții afectați, ceea ce compromite integritatea ocluzală și funcționalitatea cavității orale.
Copiii care au încă dinti de lapte trec printr-un proces normal de pierdere a acestora, parte a dezvoltării lor fiziologice. În schimb, pierderea prematură a dinților permanenți din cauza parodontozei poate avea consecințe ireversibile asupra sănătății orale și a calității vieții. Un alt simptom frecvent raportat de pacienți este senzația de „alungire” a dinților, cauzată de expunerea radiculară secundară retracției gingivale și resorbției osoase.
De ce apare parodontoza?
Cauza principală a apariției parodontozei o reprezintă interacțiunea complexă dintre microbiota orală și răspunsul inflamator al gazdei. Acumularea plăcii bacteriene la nivelul marginilor gingivale joacă un rol primordial în inițierea inflamației, însă factorii sistemici, precum fumatul, diabetul zaharat și predispoziția genetică, influențează semnificativ evoluția bolii.
Cele mai citite articole
Biofilmul bacterian induce un răspuns inflamator cronic, care duce la distrucția progresivă a ligamentelor parodontale și a osului alveolar. În lipsa unei intervenții terapeutice, întreg procesul inflamator duce la formarea de pungi parodontale și, în final, la pierderea dinților.
Progresele recente în tratamentul parodontozei
Tratamentele actuale pentru parodontoză sunt orientate către controlul infecției bacteriene, reducerea inflamației și regenerarea țesuturilor afectate. În fazele incipiente, terapia convențională implică detartrajul și planarea radiculară, tehnici menite să îndepărteze placa și tartrul subgingival, oferind posibilitatea regenerării parodonțiului.
Metodele avansate de tratament includ tehnici de regenerare tisulară ghidată, utilizarea de biomateriale și factori de creștere pentru stimularea refacerii țesuturilor distruse. Tratamentul cu laser, o abordare minim invazivă, s-a dovedit eficient în sterilizarea pungilor parodontale și în reducerea inflamației, contribuind la îmbunătățirea rezultatelor terapeutice pe termen lung.
Cercetările recente se concentrează pe utilizarea terapiei cu celule stem și ingineria tisulară pentru a stimula regenerarea osoasă și gingivală. Astfel de abordări oferă pacienților speranța că vor putea scapa de parodontoza, o condiție considerată în prezent ireversibilă.
În plus, terapia adjuvantă cu antibiotice sistemice sau locale poate fi indicată în cazurile de infecție severă, cu scopul de a eradica agenții patogeni rezistenți la metodele de curățare mecanică. Însă, utilizarea antibioticelor necesită o evaluare atentă, pentru a preveni apariția rezistenței bacteriene.
