În trecut, înainte de a se pleca la oaste ori în caz de căsătorie ori naștere de prunc sau cu anumite ocazii festive, părinții ofereau binecuvântarea copiilor. Este un gest care își are rădăcinile în binecuvântarea lui Dumnezeu pentru Adam și Eva, care, la începuturi, au primit darul divin. Ulterior, semnul binecuvântării a fost folosit de creștinii prigoniți pentru a se recunoaște între ei și pentru a se deosebi de păgâni și de cei care le doreau răul. Mai apoi, de-a lungul timpului, acest semn se regăsește în picturile religioase și în icoane. Nu trebuie uitat că și preoții oferă binecuvântare în numele Domnului atunci când se săvârșesc diverse evenimente bisericești, precum și cu ocazia slujbelor religioase. Așadar, binecuvântarea este un dar divin care ajunge la credincioși pe diverse cai și care are o multitudine de semnificații.
Binecuvântarea – semn de iubire creștină și dumnezeiască
Trebuie să privim acest dar că pe o exprimare a iubirii necondiționate față de cei din familia noastră. Este și o formă de mulțumire pentru ceea ce am primit – binecuvântarea mesei. Nu trebuie să uitat de ceea ce facem pentru aproapele nostru, care, atunci când primește ajutorul nostru, ne va spune: “fii binecuvântat”! Dumnezeu ne-a oferit prima dovadă a iubirii sale în momentul în care ne-a iertat păcatul original și i-a binecuvântat pe Adam și Eva. Așa că, orice modalitate de exprimare a iubirii într-o formă de acest gen poate fi considerată o binecuvântare.
Cele mai citite articole
În Efeseni 1:3 14 găsim o binecuvântare către Dumnezeu prin care omul îi mulțumește Acestuia pentru tot ceea ce i-a dăruit. În această formă, binecuvântarea este un cuvânt de mulțumire către Cel de Sus, care i-a oferit omului atât de multe, fără a cere nimic în schimb. În Vechiul Testament se fac numeroase referiri la actul binecuvântării, dar și la importanța acestuia, în special atunci când era vorba despre binecuvântarea tatălui către copiii lui. Darurile cu care venea binecuvântarea echivalau cu niște privilegii de care se bucură cel binecuvântat, atât de importante încât Iacob le-a “furat” părintelui său, Isaac.
Semn de cinstire și de prețuire, binecuvântarea este un mod prin care este exprimată iubirea față de seamănul tău. De la părinți la copii, binecuvântarea este asemănătoare celei oferite de Dumnezeu omului. Cel care o primește nu este doar onorat, ci este dator să dovedească respectul cuvenit acestei binecuvântări și să fie vrednic de cinstea care i s-a oferit. Astfel, în momentul în care va veni timpul, cel care a primit binecuvântarea o va transmite mai departe, de la o generație la o altă generație.
De la naștere și până la moarte – binecuvântarea este semnul dragostei care ne însoțește pretutindeni. Copilul o primește la botez din partea lui Dumnezeu prin intermediul preotului, dar și a părinților spirituali (nașii), părinților și a rudelor. Mai apoi, atunci când cresc și vor să se căsătorească, copii o primesc din partea părinților, pentru a-și croi un drum în viață cât mai fericit. Orală sau realizată prin gesturi fizice, binecuvântarea este o exprimare a iubirii necondiționate, care este făcut să reziste timpului și să protejeze pentru totdeauna.
