Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune, în general, a copilăriei, destul de comună. În acest articol, îți spunem ce trebuie să știi despre ADHD în ceea ce privește simptomele, cauzele, stabilirea diagnosticului și tratamentul pentru această afecțiune.
Cauzele ADHD
Deși ADHD este o afecțiune comună, nu se cunoaște cauza bolii. Se crede că are origini neurologice, dar genetica ar putea juca un rol important. De asemenea, dopamina (o substanță chimică de la nivelul creierului) ar putea avea un rol în declanșarea ADHD. Alte cercetări sugerează că persoanele care suferă de ADHD au un volum mai mic de materie cenușie, mai ales în zonele creierului care ajută la:
- vorbire;
- luarea deciziilor;
- controlul muscular (1).
Important de reținut
Se cercetează și o altă potențială cauză a ADHD, fumatul în timpul sarcinii (1).
Simptomele ADHD
În general, simptomele distinctive ale ADHD sunt: neatenția, hiperactivitatea, impulsivitatea. Majoritatea copiilor care au ADHD sunt neatenți și impulsivi, dar pentru stabilirea unui diagnostic de ADHD aceste simptome trebuie să se manifeste în mai multe locuri, cum ar fi la școală și acasă. De asemenea, simptomele trebuie să se manifeste încă înainte de perioada adolescenței. Simptomele se pot schimba în timp, hiperactivitatea și impulsivitatea sunt mai pronunțate la copiii mici, în vreme ce lipsa de atenție se manifestă mai ales la adulții tineri. De asemenea, este posibil ca unele simptome să se amelioreze, în timp.
Paleta simptomatologică în cazul ADHD este însă mai largă:
- probleme cu focalizarea sau concentrarea asupra sarcinilor;
- neatenție;
- dificultate de a sta într-un loc;
- întreruperea altora în timp ce vorbesc sau în timpul activităților;
- probleme cu joaca sau îndeplinirea activităților în liniște;
- vorbitul excesiv.
O persoană care are dificultăți de concentrare ar putea:
- să facă greșeli frecvente sau să piardă detalii;
- să rămână concentrată mai mult timp;
- să nu se poată organiza;
- să fie ușor de distras (1);
- să aibă tulburări de conduită și comportament: problemele de comportament și conduită sunt mai frecvente în rândul copiilor cu ADHD decât a celor care nu au un asemenea diagnostic. Aceste tulburări apar mai ales atunci când o persoană nu se simte înțeleasă de cei din jur. Persoana care nu se simte înțeleasă poate să fie mai arțăgoasă, să se comporte agresiv față de ceilalți. Există tratament disponibil pentru aceste simptome, se recomandă începerea timpurie a acestuia.
- să aibă tulburări de învățare (în cazul copiilor): poate să apară dislexia, care face dificilă citirea, sau să prezinte dificultăți la scriere sau matematică. Astfel de simptome pot agrava sentimentele de anxietate și depresie. Pacientul are nevoie de ajutor în încercarea de a minimiza efectul acestor provocări (1).
Condiții coexistente
Pacienții cu ADHD pot avea și alte afecțiuni precum:
- anxietate: persoanele cu ADHD au probleme să țină pasul cu sarcinile zilnice, sau să mențină relații. Aceste lucruri pot crește riscul de anxietate. În cazul adulților cu ADHD, tulburările de anxietate includ: anxietatea de separare, anxietatea socială, anxietatea generalizată (când ți-e frică de lucrurile rele care se întâmplă, sau de viitor).
- depresie: ADHD este un factor de risc pentru depresie. Exista tratamente pentru ameliorarea acestor afecțiuni, tratamentele se pot suprapune. Un diagnostic de ADHD nu înseamnă că o persoană va suferi și de depresie, dar trebuie avută în vedere și această posibilitate.
Diagnosticarea ADHD
Cele mai citite articole
Diagnosticarea ADHD implică evaluarea medicală, psihologică și educațională a pacientului. Un diagnostic corect și timpuriu este necesar pentru a evita confuzia cu alte tulburări sau probleme de sănătate mintală. Criteriile de diagnostic pentru ADHD îi ajută pe medici să determine dacă simptomele unui pacient corespund sau nu unui diagnostic de ADHD. Pentru a fi diagnosticată cu ADHD, o persoană trebuie să prezinte simptome de neatenție, hiperactivitate, impulsivitate care persistă pentru o perioadă de cel puțin 6 luni și care apar înaintea vârstei de 12 ani. Este esențial ca diagnosticul să fie stabilit de un specialist pentru a asigura implementarea unui plan de tratament adecvat și eficient (2).
Tratamentul pentru ADHD
Tratamentul medicamentos pentru ADHD este adesea o componentă esențială în gestionarea simptomelor. Există 2 tipuri de medicamente pentru ADHD, stimulente și non-stimulente. Tratamentul medicamentos poate avea și efecte secundare precum:
- pierderea apetitului;
- insomnie;
- anxietate;
- creșterea tensiunii arteriale.
De aceea este important să se ia în considerare precauțiile asociate cu utilizarea acestor medicamente și să se discute cu medicul specialist despre posibilele efecte secundare.
Colaborarea cu medicul specialist este esențială pentru alegerea medicamentului potrivit și ajustarea dozelor în funcție de nevoile individuale ale copilului, adolescentului sau adultului. În general, medicul începe cu o doză mică și, în funcție de răspunsul la tratament și de tolerabilitatea pacientului va ajusta doza treptat. Este important să se asigure eficacitatea tratamentului și minimizarea efectelor secundare (3).
Perspectivele pacienților cu ADHD
Pentru copii și adulți, ADHD netratat poate avea un efect de durată asupra vieții. Tratamentul este important și poate ajuta la diminuarea efectelor afecțiunii. Medicul poate ajuta la crearea unui plan de tratament pentru a te ajuta să gestionezi simptomele (2).
Acest articol a fost realizat in baza informatiilor preluate din urmatoarele surse:
(1) HealthMatch, 1What you need to know about attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD)” accesat în data de 17.04.2023: https://healthmatch.io/adhd
(2) Healthline, „Everything you need to know about ADHD”, accesat în data de 17.04.2023: https://www.healthline.com/health/adhd
(3) Centre for ADHD Awareness, Canada, „ADHD”, accesat în data de 17.04.2023: https://caddac.ca/wp-content/uploads/What-You-Need-to-Know-About-ADHD_Final.pdf
