Cu ce se lipește soba de teracotă?

Industrializarea și incredibila dezvoltare tehnologică au făcut ca multe meserii să devină astăzi istorie. Abia mai poți găsi, prin vreun cartier mărginaș, un atelier de cizmărie, poate o sifonărie, iar despre potcovari sau blănari, aceștia pot fi descoperiți mai ușor în paginile cărților de istorie.

• Din păcate, odată cu dispariția acestor meserii am pierdut și produse unicat pe care aceștia le realizau. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă meseria de sobar, o profesie datorită căreia locuințele beneficiau pe vremuri de fascinantele sobe din teracotă, un mijloc extrem de eficient de încălzire care excela și la capitolul estetic.

Odată ce a început să fie la modă centrala termică, fie ea electrică sau pe gaz, caloriferele au înlocuit impunătoarele sobe din teracotă. 

• Există totuși și semne îmbucurătoare. Tot mai mulți români, în special în mediul rural, au înțeles că nimic nu poate păstra căldura și nu conferă mai multă rezistență în timp ca o sobă din teracotă.

De la falimentul marilor fabrici de teracotă, la sobele pe roți de astăzi

Astfel, după ce Teracota Bistrița, fabrică ce funcționa din 1896, s-a confruntat cu falimentul și părea că românii nu mai sunt interesați de acest tip de sobe, ușor ușor, în mai multe părți ale țării au apărut firme care execută pe comandă sobe din teracotă.

• Este interesant de știut că acum poți opta fie pentru un model fix sau unul mobil, prevăzut cu roți. Sobele din teracotă cu roți au, de regulă, o greutate mare, de câteva sute de kilograme, însă datorita roților, transportarea sa devine mai facilă. Acestea oferă avantajul de a nu mai crea mizerie și deranj atunci când este montată: odată adusă acasă, o poți pune deja în funcțiune.

Dacă și tu ai o sobă de teracotă sau te gândești să cumperi sau să construiești una și te temi că este complicat de întreținut și reparat, ne-am gândit să îți prezentăm avantajele acestui tip de sobă și cum poate fi ea lipită dacă apar probleme.

Dar mai întâi să vedem care este istoria acestei sobe și de ce este ea atât de specială.

Istoria sobei de teracotă

Soba din teracotă își are originile în urmă cu vreo cinci secole, în perioada Renașterii, în Germania. Măiestria construcției ei a dus la apariția unei noi profesii, constructorii unor astfel de sobe devenind rapid extrem de căutați.

Acest nou tip de sobă cu suprafețe ceramice la exterior, așa numitele chale, venea să înlocuiască în locuințele familiilor înstărite sobele din material metalic sau din cărămidă. 

Dincolo de faptul că încălzeau mult mai bine și păstrau căldura un timp mai îndelungat (materialul reținea cu 80% mai multă căldură decât metalele feroase, cum ar fi fonta, în timp ce conductivitatea termică a acestuia era de 1/45 față de cea a fierului sau a oțelului), ele aveau un design impresionant, fiind adevărate opere de artă.

Din Germania, la sașii din Transilvania

După apariția lor în spațiul german, în jurul anului 1300, sobele din ceramică s-au dovedit atât de avantajoase încât s-au răspândit rapid în toată Europa, fiind întâlnite și în spațiul nostru. 

Cahlele, așa cum se numesc plăcile de ceramică de la exteriorul sobelor de teracotă, au reprezentat adevărate opere de artă, pictate manual. 

• Cele mai vechi cahle cunoscute la noi datează de la începutul secolului al XV-lea. Acestea sunt nesmălțuite și au reprezentate pe ele scene biblice, mitologice, imagini cavalerești, motive geometrice și florale. Pe măsură ce ne apropiem de veacul nostru, cahlele sunt smălțuite și pictate policrom cu albastru de cobalt, verde, galben și brun.

Pe lângă funcționalitate, cahlele au fost dintotdeauna migălos decorate în relief. Ele trebuiau să fie nu doar plăci de sobă, ci obiecte frumoase, care ofereau protecție și confort spațiului familial.  

• Cahlele au fost găsite în multe tipuri de locuință, însă sunt mai frecvente la curțile voievodale, boierești, în incintele fortificate, mănăstiri și castele, în casele familiilor înstărite. 

În funcție de tehnică, cromatică și ornamente, zona de răspândire, se disting mai multe tipuri de cahle, având și elemente specifice diverselor naționalități (cahle săsești, maghiare, românești). 

Avantajele sobei de teracotă

O sobă din teracotă are în interior un sistem de eliminare al fumului sub forma unui labirint, astfel încât căldura să nu iasă pe coș afară. În interior sunt folosite cărămizi refractare (șamota) care sunt recunoscute că pot rezista unor temperaturi înalte, de peste 1200 grade Celsius, iar placa ceramică de la exteriorul sobei acționează și ca izolație pentru a reține căldura.

1. Mențin mult timp căldura. Randamentul sobei de teracotă este de peste 90%. Experții spun că, spre deosebire de alte mijloace de încălzire, acest tip de sobă își menține temperatura (situată în general la peste 30 de grade Celsius) un timp mult mai îndelungat, în jur de 12-36 de ore.
2. Costurile de încălzire mici. Mai ales în actualul context al scumpirii energiei electrice și gazului, o sobă de teracotă de înaltă calitate se dovedește o investiție inspirată, deoarece nu consumă o cantitate foarte mare de lemne.

1. Eco-friendly. Aceste tip de sobă este o modalitate eco de încălzire, combustibilul lemnos fiind o resursă 100% regenerabilă. În plus, spre deosebire de centralele termice, materialele din care sunt construite sobele nu sunt dăunătoare mediului înconjurător.
2. Aspect deosebit. Având posibilitatea să alegi dintr-o mulțime de modele cu design diferit, o sobă de teracotă se poate potrivi aproape la orice tip de interior, în special în casele cu aspect retro-elegant.
3. Ușor de întreținut. Dacă în cazul unei centrale termice de apartament trebuie să ai grijă să o supui unui proces riguros de mentenanță și unor revizii tehnice periodice, în cazul unei sobe tot ce trebuie să faci e să cureți hornul o dată pe an și cenușa o dată pe lună.

Cu ce se lipește soba de teracotă

Dacă tot am vorbit despre întreținerea unei sobe de teracotă, este momentul să ne referim la soluțiile la care să apelezi pentru a lipi o astfel de sobă.

În primul rând, reține că pentru construirea unei sobe de teracotă trebuie să apelezi la un meșter sobar cu experiență! Sobele se realizează prin îmbinarea cahlelor cu argilă și praf șamot sau ciment refractar. Interiorul sobei se plachează cu cărămidă refractara subțire (șamotă), iar căile de fum se construiesc din același material.

• Potrivit profesioniștilor, sobele din teracotă se construiesc pe rânduri de piese. În cadrul rândului, cahlele de teracotă așezate una lângă alta sunt fixate între ele cu cleme din sârmă de oțel. Căile de fum se construiesc din cărămidă roșie, în funcție de mărimea sobei și de tipul de combustibil utilizat. 

Chituri speciale sau lut

În general, pentru posibilele probleme apărute la suprafața sobei, există chituri speciale în comerț. 

• Dacă apar probleme la nivelul rosturilor dintre plăcile ceramice, găsești la magazinele de construcții (gen Dedeman, Bricodepot, etc.) un chit izolant (KACHELOFEN) pentru rosturi dintre plăcile sobei de teracotă. Este un izolant rezistent la temperaturi înalte, plasto-elastic, gata preparat, recomandat pentru umplerea fisurilor dintre plăcile de teracotă și pentru rosturile dintre plăci și zidărie.
• Mai există, în comerț, și un alt tip de chit (de la FLAMEX) pentru acoperirea fisurilor și rosturilor, care trebuie să îl realizezi tu pe baza a două componente găsite în pachet. Conține material refractar, silicați și liant. În cutie se află două componente: una solidă (pulbere) și una lichidă. Componenta lichidă se agită înainte de utilizare. Apoi se amesteca cele două componente până se obține o pastă omogenă care să poată fi aplicată. Suprafețele pe care se aplică se curăță de impurități, praf și grăsimi. Se finisează când materialul este încă umed și se lasă să se usuce 6 ore.
• Tot pentru problemele apărute la nivelul rosturilor dintre plăci poți folosi și banalul lut (pământ galben) amestecat cu apa (și, eventual, un pic de aracet). Amesteci într-un recipient pământ galben cu apă până se omogenizează, iar apoi cu pasta obținută (lutul) umpli crăpăturile. 
• Nu folosi NICIODATĂ ciment pentru a lipi soba de teracotă, deoarece crapă în momentul în care se încălzește soba. 
• Teoretic, aceste soluții sunt valabile și dacă se fisurează vreuna dintre plăcile ceramice de la exteriorul sobei, dar ar trebui cel mai bine să schimbi placa fisurată, deoarece, dacă, de exemplu, este sparta pe jumătate, reparația nu o va ține prea mult. 
• Dacă fisurile sunt mai adânci, dincolo de suprafața plăcii ceramice și este afectată și șamota din interior, trebuie sa chemi un sobar priceput.