Marele incendiu din București din 1847

De-a lungul istoriei, Bucureștiul a fost asaltat de numeroase tragedii, de la invaziile otomane, rusești și austriece la epidemii sau cutremure și inundații devastatoare. Unul dintre cele mai nefaste evenimente a fost Marele incendiu din 1847.

Dintr-o perspectivă arhitecturală, acest incendiu are o importanță deosebită deoarece dispariția clădirilor centrale construite în stil otoman a condus la apariția clădirilor inspirate din arhitectura franceză specifică secolului al XIX-lea. Din acest motiv, capitala poartă denumirea de Micul Paris.

Denumit și Focul cel mare, dezastrul a avut loc în capitala Valahiei pe 23 martie 1847 și a distrus peste 1800 de clădiri, afectând o treime din oraș.

Focul a mistuit partea centrală comercială a orașului, înlocuind clădirile mici și înghesuite, din lemn, cu casele din caramida cu 2 etaje ale comercianților și meșteșugarilor.

Problema

La acea vreme, majoritatea clădirilor din București erau construite din lemn, una lângă alta, fiind predispuse la incendii. Pericolul constant a devenit o problemă încă din perioada fanariotă.

Incendiul

incendiul
Sursa Foto: Pixabay
  • A fost determinat de un vechi obicei practicat de Paști
  • Pierderile materiale le-au depășit cu mult pe cele umane
  • Valoarea pierderilor materiale a fost estimată la 100 de milioane de lei.

A fost cauzat de un obicei realizat, în ziua de Paști, care încuraja descărcarea pistoalelor și puștilor. Orașul era asaltat de zgomotul armelor. Focul a pornit în după-amiaza în care fiul cluceresei Zoița Drugăneasca, a împușcat din neatenție în streașina, plină cu fân, a casei.

În câteva minute, acoperișul a luat foc complet, iar vântul puternic l-a răspândit la casele din apropiere. Focul s-a extins până la suburbiile orașului, unde nu a mai putut trece datorită curților largi ale caselor. Restul orașului nu a ars datorită intervenției pompierilor care au fost ajutați și de soldați.

Incendiul a ars mahalaua Sf. Dumitru, străzile comerciale Ulița Franțuzească, Ulița Nemțească, Șelari, Lipscani, Hanul lui Zamfir, Bărăția, Hanul lui Papazoglu, Noua și Vechea Biserică Sf. Gheorghe, Mahalaua Stelei, Udricani, Sf. Vineri, Lucaci, Sf. Ștefan și alte zone.

Focul a ucis 15 oameni și a mistuit circa 61.38 de ha de teren, incluzând:

  • peste 1.800 clădiri,
  • 686 case private,
  • 1.142 magazine,
  • 10 hanuri,
  • 12 biserici.

Ziarele vremii au ilustrat fenomenul extrem de detaliat. Incendiul a durat câteva săptămâni deoarece procesul era îngreunat de faptul că pompierii utilizau pompe manuale, iar sacagii transportau apa din Dâmbovița cu ajutorul butoaielor. Anton Pann descrie cu amănunte tot evenimentul, surprizând în jurnalul său și emoțiile resimțite de locuitori. Jurnalul se află în prezent în Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti.

Fondul pentru reconstrucția orașului

Fondul pentru reconstrucția orașului
Sursa Foto: Pixabay
  • Sume donate de către prinț și instituții
  • Sume primite din străinătate

După stingerea focului, autoritățile au început procesul de refacere al orașului. S-a creat un fond din donațiile prințului Gheorghe Bibescu (6.000 lei) și ale celorlalte instituții (2.200.000 lei).

  • Mitropolia Ortodoxă Română –  ¼ din venitul anual – 500.000 lei
  • Banca Națională – toate veniturile – 220.000 lei
  • Mănăstirile deținute de Biserica Greacă – 700.000 lei
  • Trezoreria – fondul de rezerve – 300.000 lei
  • Funcționarii și soldații – salariul lor pe o lună – 300.000 lei
  • Asociația Primăriei – 180.000 lei

Cele mai citite articole

Curtea regală a Vienei, a Instanbului și a Petersburgului au contribuit și ele, iar comercianții din Leipzig și bancherii (familia Rothschild și Sinas), au donat 45.584 lei.

Moldovenii, determinați de către Vasile Alecsandri, au adus o contribuție semnificativă de 50.715 lei. Și bucureștenii care nu au fost afectați de foc, dar și valahii din afara capitalei au contribuit cu 276.357 lei.

Comisia pentru reconstrucție

Comisia pentru reconstrucție
Sursa Foto: Pixabay
  • Realizarea unei comisii pentru gestionarea ajutoarelor financiare oferite nevoiașilor
  • Boierii erau mai avantajați decât comercianții mai săraci
  • Sesizarea consulilor străini în privința distribuirii ajutoarelor financiare

S-a creat o comisie de comercianți pentru a gestiona utilizarea fondului pentru reconstrucție și pentru a relua comerțul, oferind ajutor celor care și-au pierdut casele sau afacerile în tragedie. Fondul era realizat pe baza contribuțiilor obligatorii din salariile funcționarilor și veniturile bisericilor.

Pe 26 iunie 1847, a fost publicată o listă cu recensământul clădirilor arse, ce conținea informații despre:

  • numele proprietarilor și chiriașilor,
  • profesia proprietarilor,
  • tipul de clădire,
  • valoarea casei,
  • valoarea bunurilor din interior, etc.

Aceasta arăta și cum va fi divizată suma de 2.573.250 lei pentru 1559 de proprietari afectați.

Sumele cele mai mari erau oferite boierilor afectați, comercianților importanți sau chiar rudelor membrilor comisiei, unii dintre ei primind peste 10.000 lei. Pe de altă parte, cei săraci primeau doar 100-200 de lei. Acest fenomen i-a determinat pe meșteșugarii săraci să trimită petiții și să refuze sumele oferite.

Consulii străini au intervenit în distribuirea acestor bani. Consulul rus a distribuit 236.800 de lei, în timp ce Consulul francez a intervenit cu o listă de 12 de protejați pe care i-a considerat că nu au primit o compensație corectă.

Un raport final a fost publicat în aprilie 1840, când raportul comisiei a spus că 52 de oameni au refuzat să primească ajutorul financiar și că suma de 3.195.759 lei a fost împărțită între 2887 de oameni afectați. Metropola București a păstrat o parte dintre acei bani pentru a reconstrui bisericile arse:

  • 12.000 lei – Vechea Biserică Sf. Gheorghe,
  • 8.000 lei – Biserica Vergului,
  • 10.000 lei – Biserica Lucaci,
  • 6.000 lei – Biserica Sf. Ștefan,
  • 8.000 lei – Biserica Radu Ceauș,
  • 6.000 lei – Biserica Olteni.

Sistematizarea orașului

Sistematizarea orașului
Sursa Foto: Pixabay

La sugestia funcționarilor civili care au rămas în Valahia din timpul administrării militare rusești, Guvernul a luat câteva măsuri de sistematizare a zonelor orașului care au fost distruse de incendiu.

Ofițerul rus, Rudolf Arthur von Barroczyn, a avut un rol major în planificarea orașului. El a propus ca străzile să urmărească aceleași direcții, dar să fie mai largi, iar clădirile să respecte câteva reguli de siguranță.

Marele incendiu din 1847 a fost un eveniment care nu doar a schimbat înfățișarea orașului, dar a determinat și schimbări în gestionarea problemelor în comunitate, înființându-se, astfel, prima instituție organizată și permanentă de pompieri.

Surse:

Cele mai citite articole

Articolul Anterior

Unde apelezi cand ai nevoie de servicii funerare?

Articolul Urmator

Obiceiuri de înmormântare la romani

Lasa un comentariu

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *