Obiceiuri de înmormântare la romani

Fiecare dintre noi trăiește evenimentele triste ale pierderii persoanelor dragi: părinți, rude, prieteni. Momentele dificile ale înmormântării sunt însoțite de ritualul ortodox și de obiceiurile creștine pe care le cunoaștem cu toții. Însă poate anumite detalii despre obiceiurile și practicile la ceremonia de înmormântare nu vă sunt cunoscute, așa că am alcătuit o lista cu aceste informații utile în clipele grele ale decesului persoanelor iubite.

Obiceiurile creștine românești sunt variate, în funcție de zona geografică, de educația și nivelul de trai al celor care organizează ceremonia cu ajutorul unui serviciu de pompe funebre, iar în aria rurală aceste cutume au un caracter mai complex decât în zonele urbane. Multe tradiții de la sate s-au pierdut sau dimpotrivă au fost reinterpretate în mediul orășenesc.

Cu sau fără lumânare

Tradiția creștină impune spovedania și împărtășania în cazul cuiva grav bolnav, care se apropie de sfârșitul zilelor. Preotul din parohia de care aparține credinciosul se deplasează la căpătâiul muribundului pentru a primi mărturisirea păcatelor acestuia în vederea plecării pe drumul fără întoarcere. Spovedania  este esențială în ritualul ce precede moartea, ca și obiceiul de a aprinde o lumânare la căpătâiul muribundului.  Cei care mor cu lumina lumânării alături sunt călăuziți de Sfântul Duh pe calea veșniciei.

După moarte, preotul care a spovedit și împărtășit persoană decedată, se va înveșmânta cu epitrahilul, va tămâia și va oficia slujba trisaghionului și citirea stâlpilor.  După ceremonia  bisericească pentru sufletul mortului, rudele stabilesc o dată și o ora pentru înmormântare. Preotul este cel care vă poate sfătui cel mai bine cu privire la organizarea ceremoniei de înmormântare.

Pregătirea de înmormântare

Trupul celui decedat este pregătit pentru punerea în sicriu, este spălat, îmbrăcat și îmbălsămat. Dacă moartea a survenit la spital, se aduce acasă răposatul sau poate fi depus la capelă.

Pentru pregătirea de înmormântare este nevoie de:

        Tămâie și cărbune

        Lumânări pentru înmormântare

        Sfeșnic de pus lumânări

        Toiag

        Cruce mică ce se plasează în mâinile mortului

        Icoană care se pune pe pieptul decedatului

Preotul decide orele stabilite pentru slujba de la biserică ce va avea loc pentru pomenirea sufletului celui adormit întru Hristos. Clopotarul anunță decesul trăgând clopotele, iar lumea știe că trebuie să se roage pentru sufletul celui răposat.

Priveghiul

Cele mai citite articole

După deces și până la înmormântare sunt ultimele 3 zile de „rămas bun” de la cel trecut în neființă. La casa decedatului sau la capela unde este depus, se organizează un priveghi la care vor participa toți cei care l-au cunoscut pe răposat și care vor să  își ia rămas bun de la acesta.  Se aprind lumânări, se oferă mici pomeni, se spun rugăciuni pentru iertarea păcatelor.

În general, la creștinii ortodocși, perioada de priveghi durează  3 zile, în funcție de perioada anului, dar și de sfatul preotului. Familia poartă semnele doliului, panglici negre pe haine. Deasupra ușii de la intrarea în casă în care este ținut mortul este montată o pânză de doliu de culoare neagră care se ține acolo până la pomenirea de 40 de zile. Cei care vin la priveghi spun în loc de salut formulă “Dumnezeu să îl ierte! „pentru a exprimă întristarea față de pierderea suferită.

Până în ziua înmormântării, preotul vine acasă la decedat și oficiază slujba “Stâlpilor”. Este vorba despre o rugăciune scurtă care, alături de citirea din Sfintele Evanghelii, este rostită pentru sufletul celui răposat.

Pregătirea locului de veci de la cimitir

Preotul stabilește modul în care se desfășoară înmormântarea, discuta cu clopotarul, cu groparii care sapă un loc de veci în cimitir sau aranjează cavoul pentru a primi trupul persoanei decedate.  

În general creștinii au deja cumpărat locul de veci din cimitir, familia are cavoul sau terenul stabilit cu tradiție, în care se află deja osemintele celorlalți membri ai familiei care au murit cu mult timp în urmă.  În ziua înmormântării, familia celui decedat pregătește tămâia și oferă preotului și cântărețului bisericesc lumânări aprinse, prosoape și batiste.  Și celor prezenți la casa de unde pleacă convoiul de înmormântare li se dau lumânări aprinse și prosoape sau batiste, pentru ruga și sufletul celui care se duce în veșnicie.

Ordinea în convoiul funerar își are rolul sau bine definit

Convoiul mortuar are anumite reguli de desfășurare.

Primul în fața convoiului se află un om care poartă crucea cu numele mortului, data nașterii și a morții și simbolul INRI. Crucea de lemn va fi așezată la căpătâiul mortului.  După cel care poartă crucea, urmează cei care  poartă coroanele și jerbele de flori. În unele zone se duce colivă și vinul, dar și pomul cu daruri care se împart celor săraci la mormânt.  Urmează persoanele care duc sfeșnicele, icoanele și steagul iar mai apoi preotul și cântăreții bisericești.

Piesă centrală a cortegiului este carul mortuar cu sicriul deschis. Coșciugul poate fi purtat într-o mașină obișnuita sau într-un dric funerar, iar în urma sa merg pe jos rudele apropiate, apoi prietenii și ceilalți cunoscuți. În semn de respect, se claxonează și se aprind farurile pe drum.

Prohodul pentru sufletul decedatului și ingropaciunea de la cimitir

Convoiul ajunge la biserica, iar sicriul se depune în capelă pentru slujba de înmormântare. Coliva, vinul, colacii și capetele vor fi așezate în biserica sau în capela cu lumânare aprinsă în ele, care va arde pe toată durata desfășurării serviciului religios. Coroanele de flori și pomul cu darurile rămân la ușa bisericii. Lângă sicriu, se vor așeza sfeșnice cu lumânări iar atmosfera din timpul ceremoniei va fi una solemnă, sobră și plină de respect.

Înmormântarea propriu-zisă

După slujba prohodului pentru sufletul răposatului oficiată în biserica, oamenii se îndreaptă către cimitir, pentru depunerea sicriului în groapă sau în cavou, la locul de veci. Odată ce se ajunge acolo, preotul ține o slujba specială, cântându-se “Veșnică pomenire”, moment în care se leagănă colivă deasupra gropii. Toți cei prezenți își iau rămas bun de la decedat, sărutând icoană pusă deasupra, iar apoi sicriul este acoperit cu capacul și preotul finalizează ritualul de înmormântare. Se binecuvântează coliva și colacii  și se oferă celor prezenți

Pomana

În ceea ce privește ultimele obiceiuri de înmormântare, toiagul și icoana de pe pieptul răposatului sunt luate acasă de către rude și urmează să fie utilizate și la slujba de pomenire de la 40 de zile de la înmormântare. Coroanele cu flori și jerbele sunt depuse peste groapă cu sicriul proaspăt săpat.

După toate cele necesare de efectuat la cimitir, familia îndoliată cheamă la praznic pentru pomenire persoanele pe cei care au participat la  convoiul funerar. Masă se poate organiza acasă sau la restaurant și are rolul de a oferi mâncare și băutură pentru sufletul celui decedat. Se închină pahare cu „Dumnezeu să îl ierte” iar pomană este acceptată spunând „Bogdaproste”.

Concluzii

Ceremonialul de înmormântare al creștinilor ortodocși este unul complex, care implică activ familia si rudele celui decedat și presupune un ritual pe parcursul celor 3 zile de priveghi și a zilei de înmormântare propriu-zisă. După înmormântare, se continuă parastasele și pomenile la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, un an, trei ani și 7 ani, pentru păstrarea vie a amintirii celui decedat. 

Cele mai citite articole

Articolul Anterior

Marele incendiu din București din 1847

Articolul Urmator

Motivarea angajaților

Lasa un comentariu

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *