Sobele din teracotă sunt au fost folosite vreme de secole pentru încălzirea spaţiilor interioare. Dacă în vechime lipsa surselor de energie impunea utilizarea focului pentru crearea unui confort ambiental, în zilele noastre tehnica poate fi folosită ca element de design interior, cu toate beneficiile de temperatură. Iată paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a construi o sobă din teracotă:
Alegerea combustibilului
Combustibilii compatibili cu teracota pot fi de origine naturală (lemn, cărbune, gaz metan) sau artificială (cocs şi brichet). Fiecare material necesită anumite condiţii de depozitare pentru a oferi randamentul caloric optim. Alegerea combustibilului se face ţinând cont în primul rând de resursele la care ai acces în zona în care construieşti soba. Conţinutul acestuia şi reziduurile pe care le elimină în urma arderii impun anumite măsuri de întreţinere a sobei. Lemnul uscat arde cel mai curat, fără a forma zgură în cenuşă. În privinţa cărbunilor, brichetul prelucrat are o putere calorică mai mare decât materialul natural. Deoarece arde prin radiere, fără flacără, cocsul poate fi folosit numai pentru sobe speciale termococs. Din punct de vedere al urmelor lăsate de ardere, combustibilii gazoşi sunt cei mai curaţi.
Locul de instalare
În funcţie de locul în care o construieşti, soba poate fi integrată în perete sau aşezată paralel cu zidul interior.
Sobele liber construite pot fi amplasate în colţ sau pe o latură a camerei, cu condiţia ca între peretele din spate şi zidul încăperii să rămână un spaţiu de cel puţin 15 centimetri. Acestea nu pot încălzi decât camera în care sunt construite.
Cele mai citite articole
Sobele construite în perete reprezintă o soluţie pentru încălzirea a cel puţin două camere. Astfel, într-o încăpere poţi avea soclul, acces la uşile de alimentare cu combustibil şi hornul de evacuare a fumului. În camera alăturată, legată prin zidul comun, poţi avea doar peretele cu teracotă, care emană căldură. Soluţia este excelentă în special pentru spaţiile în care este interzisă utilizarea focului deschis. Acolo unde arhitectura construcţiei permite, soba de colţ poate alimenta chiar şi trei până la patru camere în acelaşi timp.
Elemente principale
Fiecare sobă de teracotă are o serie de elemente comune în interior şi exterior. În exterior întâlnim, de jos în sus: soclul, corpul principal şi cupola. Soclul este partea inferioară, cu rol de susţinere a construcţiei şi element decorativ. Corpul sobei este alcătuit din table şi colţuri, în timp ce cupola reprezintă partea superioară, cu care se încheie construcţia. În interiorul sobei se regăsesc focarul în care arde combustibilul şi canalele de fum prin care se transmite căldura către pereţii sobei. Întregul exterior al acestui tip de sobă este placat cu cahle teracotă. Pe lângă acestea, sobele mai au uşi pentru focar şi cenuşar, grătarul ce desparte cele două camere şi burlane pentru evacuarea fumului în exterior.
Materiale necesare
Pentru construcţia propriu-zisă a sobei vei avea nevoie de materiale de construcţie potrivite. Elementul principal al zidăriei de interior este cărămida de şamotă. Dimensiunile se aleg în funcţie de mărimea proiectului. Cahlele din teracotă se lipesc de corpul principal al sobei cu ajutorul argilei slabe, cu conţinut mare de nisip. Sârma, praful de şamotă şi silicatul de sodiu sunt alte materiale utilizate ca liant. Între cahle se lasă rosturi între 1.5 milimetri pe verticală şi 3 milimetri pe orizontală. Grătarul şi uşile pentru focar şi cenuşar sunt materiale pe care le găseşti deja turnate în diferite modele şi dimensiuni.
Informaţiile prezentate în acest articol sunt utile pentru gestionarea unui şantier de construire a sobei. Întrucât vorbim despre sisteme ce presupun arderea combustibilului şi evacuarea gazelor sau a fumului, executarea lucrărilor trebuie încredinţată unor specialişti.
