Când oamenii povestesc despre casa ideală, în marea lor majoritate spun că aceasta ar trebui să fie mare, luminoasă, funcțională, la un preț pe care să își poată permită și, neapărat, să fie călduroasă.
Desigur, în funcție de zona în care va fi amplasată, termenul de căldură poate să însemne diverse lucruri. Astfel, o casă călduroasă aflată undeva la periferia Capitalei nu are înțeles identic cu o casă ce urmează a fi construită undeva la munte, în Apuseni, spre exemplu.
Totuși, atunci când vorbim de căldura unei locuințe, în mod obiectiv vor exista pierderi de căldură, indiferent de amplasare și de materialele utilizate la edificarea imobilului în cauză.
Putem enumera în topul celor mai călduroase locuințe următoarele tipuri:
1. case din BCA (au capacități termoizolatoare care asigura o temperatură constantă în interior, precum și o atmosferă călduroasă iarna și răcoroasă pe parcursul verii, fără variații mari);
2. case pe structură din lemn;
3. casele realizate din structuri prefabricate de lemn;
4. case tradiționale confecționate din lemn rotund sau pătrat;
5. casele pasive realizate din materiale moderne;
6. case din cărămidă;
7. casele din pământ au și ele performanțe energetice impresionante (păcat doar că au căzut în dizgrație în zilele noastre!)
8. casele ultramoderne realizate în cea mai mare parte din panouri de sticlă specială (scumpe, dar cu performanțe deosebite);
9.case din materiale mixte (lemn, beton, BCA);
10. case din lemn și sticlă specială.
În fapt, în afară de casele realizate cu elemente metalice (cadre, pereți), cam toate locuințele pot fi călduroase fie datorită materialelor de bază din care sunt realizate, fie datorită materialelor izolatoare adăugate.
Dacă lucrările de izolare sunt corect efectuate aceste pierderi pot să fie mult reduse, dar tehnologiile de izolație depind în mare măsură și de proprietățile intrinseci ale materialelor folosite.
Fără îndoială cărămida este cel mai solid material de construcție, doar că fără o izolație suplimentară, ea va tinde ca să piardă multă căldură într-un timp foarte scurt, astfel se consideră că are un coeficient de conductivitate termică mare, spre deosebire de beton care are valori mai mari.
Evident că se poate recurge la izolarea pereților, acoperișului și celorlalte suprafețe.
Poate părea surprinzător, dar coeficienții de conductivitate termică sunt semnificativ mai reduși în cazul caselor din lemn.
În funcție funcție de gradul de densitate al fibrelor lemnoase, iarna lemnul se încălzește rapid și păstrează căldura mai mult timp, în vreme ce vara tinde ca să rămână răcoros, astfel nu e de mirare că la munte oamenii își construiau case din lemn pentru ca să poată fi utilizate pe tot parcursul anului, nu doar ca locuință de vacanță, cum se întâmplă acum cu multe case ridicate de orășeni.
Structura poroasă a lemnului, indicele de toleranță, perioadele de îngheț și dezgheț acționează evident asupra umidității în fibre, fără a le se distruge.
Important este ca atunci când se clădește casa respectivă să se efectueze o atentă îmbinarea a tuturor locurilor libere, inclusiv a fisurilor, iar operația să se repete periodic pe timpul exploatării locuinței respective.
Casele cu cadru din esențe lemnoase reprezintă cel mai ieftin și rapid mod de a construi o locuință. Cadrul din lemn este acoperit apoi cu panouri care au un coeficient de conductivitate termică foarte bun.
Este foarte important ca să se aleagă un material de izolare adecvat și să se instaleze un sistem de ventilație de alimentare și evacuare potrivit, care să permită eliminarea umidității generate de pereții de cărămidă sau din lemn.
Altfel, după izolare, fără o bună ventilație umiditatea poate pătrunde în izolație și chiar o poate distruge, mai ales dacă este vorba de vată minerală și derivate ale sale. Excepție face spuma de polistiren care este rezistentă la umiditate.
Un alt mod de a evita efectul de seră este crearea unei fațade ventilate cu aer cald.
Așadar, cel mai ieftin în privința încălzirii este să îți faci o casă pe cadru de lemn.
Cu toate acestea, atunci când e vorba de o zonă mai rece, cărămida, betonul sau lemnul masiv sunt per total mai economice și din punctul de vedere al costurilor energetice.
Indiferent de ce spun susținătorii construcțiilor de case realizate din diverse materiale, orice casă trebuie izolată. Doar astfel va fi cald și confortabil, indiferent de vremea de afară.
Problema izolării termice a locuinței se poate rezolva atât în faza inițială a construcției propriu-zise, cât și ulterior, în timpul utilizării acesteia.
Mai mult decât atât, chiar proprietarii s-ar putea să își dorească să își facă casa mai confortabilă sau pur și simplu să corecteze niște greșeli din timpul proiectării. Totul depinde de gradul de pregătire al clădirii, de materialele de construcție și de tehnologiile constructive de capacitățile financiare ale proprietarului de locuințe.
Există case de cărămidă, case din blocuri de beton, case din lemn, case de cherestea, case din bușteni, case cu rame, case realizate din materiale moderne combinate.
Totuși nu există locuință complet protejată împotriva pierderilor de căldură. Dacă vom folosi un aparat special vom putea observa acest lucru, respectiv că pereții eliberează aer încălzit. Totul depinde de calitatea construcției de materialele și tehnologia aleasă.
Înainte de a încerca să se găsească cele mai bune metode pentru a face o casă călduroasă trebuie să se evalueze zonele cu cele mai bune izolări, dar și acelea cu probleme de pierderi de căldură. De regulă acestea din categoria a doua sunt acoperișul și podeaua. Prin fiecare dintre aceste suprafețe se pot pierde până la 10% din căldură. Ferestrele, ușile, sistemele de ventilație sunt alte zone cu probleme și trebuie menționat că fiecare element structural poate să ducă până la 20 de procente din aerul cald în exterior. Pereții rămân totuși lideri în materie de pierderi, aceste scăpări de căldură putând ajunge per total până la 40%.
Prin diagrame speciale putem vedea care sunt locurile cu cele mai mari pierderi de căldură și abia apoi să se treacă la izolarea corespunzătoare.
Dacă locuința nu a fost încă ridicată și se află încă în stadiul de proiect, ar trebui foarte bine aleasă tehnologia de construcție pentru a economisi (deși nu se pot elimina 100%) cheltuielile cu izolația suplimentară pe viitor.
Trebuie spus că în ciuda vastei experiențe din domeniul construcțiilor, disputele despre cea mai caldă locuință nu încetează.
Motivul este simplu: există multiple răspunsuri la această întrebare care țin de tehnologiile folosite, de materialele existente.
Pe piață, casa de cărămidă, spre exemplu, este o opțiune de casă caldă, dar relativ scumpă.
Construcția sa presupune un consum de materiale constructive scumpe și o utilizare ineficientă a spațiului.
Grosimea pereților recomandate pentru clădirile rezidențiale depind de condițiile climatice care merge de la 30 – 40 de cm până la 80 și chiar peste 100 de cm în zonele mai reci.
În orice caz, chiar și o casă de cărămidă are nevoie de cele mai multe ori de o izolare termică suplimentară.
Casa din beton reprezintă o acțiune excelentă pentru construcția unui imobil, nu doar pentru aceia care vor o cabană de vară sau iarnă, adică o locuință sezonieră, dar mai ales pentru aceia care vor o reședință permanentă.
Betonul și derivatele sale sunt potrivite pentru construcția pereților cu un singur strat. Nu au nevoie de izolație suplimentare exterioară, ceea ce înseamnă automat economie de timp și bani.
Mai mult decât atât, pereții din beton au o grosime de până la 50 de cm, ceea ce îi fac a fi o soluție potrivită chiar și pentru zonele mai reci ale țării.
Casele din lemn devin tot mai populare pe piața construcțiilor alături de cărămidă.
Cu toate acestea, există o dezbatere puternică între fani cu privire la ce casă din lemn este mai caldă.
Casa de cherestea are o grosime a peretelui care poate merge de la 15 la 24 de cm lățime. Există panouri de lemn pentru construcția de case, la fel cum se poate construi și o casă din bușteni stil cabană.
Totuși, chiar și aici, chiar dacă indicii de căldură sunt excelenți și în cazul caselor de lemn se recomandă de către specialiști ca acestea să fie izolate suplimentar.
Casele din bușteni au indici diferiți de reținerea căldurii în funcție și de diametrul trunchiurilor de lemn folosite. În medie, diametrul acestora este între 24 și 28 de cm.
Pentru cabanele de vară acest diametru poate fi ceva mai mic. Cu cât casa se află mai nord, în zonele mai răcoroase, cu atât este mai bine ca buștenii să fie mai groși.
Trebuie precizat și faptul că un rol important îl joacă nu neapărat diametrul bușteanului în sine, ci mai degrabă zona de contact al acestora dintre ei, adică lățimea șanțului, locul mai slab la o astfel de casă.
Este posibilă izolarea unei case de bușteni, dar se elimină toată frumusețea naturală a unei unei astfel de construcții, care s-ar pierde în spatele unui strat de izolație.
Ca să nu mai spunem și faptul că este destul de dificil să izolezi o casă de bușteni, deși profesioniștii ar putea face acest lucru.
O astfel de casă realizată din bușteni este ușor de încălzit în câteva ore, indiferent de cât de geroase este vremea de afară.
Casele realizate din panouri de lemn sunt nou apărute ca tehnologie pe piața construcțiilor de imobile rezidențiale, dar câștigă tot mai multă popularitate.
La fel cum există și o mulțime de sceptici care preferă mai degrabă în metodele clasice de locuințe, totuși rapiditatea, simplitatea și costul redus, sunt principalele avantaje care caracterizează acest tip de locuințe.
Ele sunt mai bune a fi construite în regiunile cu un climat mai cald, la periferia orașelor mari.
Tehnologia de construcție se bazează pe o ramă din lemn, iar pereții sunt multistrat, asamblate în funcție de nevoile climatului. Stratul de izolație poate merge de la 50 de mm până la câteva sute de mm și sunt impermeabili la interior și la exterior.
În plus, nu este necesară izolarea unei astfel de case chiar de la început decât dacă există temerea că nu vor fi suficient de cald încă din faza de construcție.
Atunci se pot adăuga straturi suplimentare de izolație la pereți. Ceea ce este bun la această casă este faptul că se poate construi rapid o casă din materialele dorite, cu o grosime minimă a peretelui care să fie extraordinar de caldă, pe principiul stratificării.
